PRADAREA ROMANIEI

PRADAREA ROMANIEI
Editura:
Anul publicării: 2009
Preț: 29,00 lei
Disponibilitate: stoc epuizat
stoc epuizat

DESCRIERE

IN STOC!!!! Cartea “Pradarea României”, semnata de scriitorul Vladimir Gaetan si de procurorul Ciprian Nastasiu, contine un capitol extrem de interesant, in care fostul anchetator DIICOT dezvaluie afacerile cu armament pe care le derula Omar Hayssam. Este vorba despre operatiuni cu arme care ar fi avut destinatia oficiala Yemen, dar care, in cele din urma, ar fi ajuns in Irakul de dinaintea caderii lui Saddam Hussein. Nastasiu precizeaza ca israelienii aveau un deosebit interes fata de informatiile pe care Omar Hayssam le detinea si pe care le-ar fi putut furniza autoritatilor române. Procurorul mentioneaza inclusiv numele avocatului american de origine israeliana Mordechai Tzivin, care l-a reprezentat pe Omar Hayssam. Dezvaluirile sunt cu adevarat incendiare. “Gardianul” publica astazi intregul continut al Capitolului 17. «Capitolul 17 Probe privind traficul de armament Omar Hayssam a continuat sa imi ofere informatii cu privire la o retea extinsa care se ocupa de traficul de arme. Reteaua cuprindea cetateni romani, in special romani cu dubla cetatenie, si cetateni straini care aveau conexiuni in Romania. Inca sper ca intr-o buna zi, intr-un fel sau altul, volumul mare de munca depus in investigarea cazului de trafic de armament care a inceput cu Omar (dosar 628/D/P/2005) va vedea lumina zilei in tribunalele din Romania. Astfel, trebuie sa evit sa fac public materialul “live” care ar dezvalui infractorilor – va cunoasteti foarte bine! – cat de multe informatii au autoritatile romane, dar o parte din cele aflate de la Omar – si confirmate printre alte surse – va vor ajuta sa intelegeti amploarea si modul de operare al pradatorilor. De la Omar, am aflat ca, pe langa vanzarea stocului de arme romanesti, o mare parte a traficului cu material militar venea din spatiul ex-sovietic, in special din Transnistria. Grupul transnational, implicat in mai multe operatiuni, ii includea in primul rand pe Omar Hayssam, Anatolie Josanu (cetatean moldovean), Ion Busuioc (cetatean moldovean si rus), Shimon Naor (cetatean israelian nascut in Romania) si Azad Mohamed Khaled Al Shakarchi (cetatean irakian de origine kurda). Asezati pe o harta originea acestor persoane si veti vedea imediat de ce aveau atat de mare succes in mutarea armelor dintr-o zona fierbinte intr-alta…” Armele aveau destinatia Yemen, dar au ajuns in Irak “Omar a spus ca armele furnizate lui Saddam Hussein, in special intre 2000 si 2002, veneau din Transnistria, intermediate de Anatolie Josanu si Ion Busuioc, si livrate de o companie moldoveneasca, Jet Line, in proprietatea lui Victor Bout, care avea un cuvant greu de spus in reteaua ilegala a traficului de armament. Ei cereau ca documentatia privind utilizatorul final sa fie certificata de Yemen. Principalul contact din Yemen care aranja certificatele fictive privind utilizatorul final era un prieten de-al lui Omar, ministrul apararii din Yemen, Abdul Malik al Seyani. Desi documentele pretindeau ca armele aveau destinatia “Yemen”, in realitate erau transportate mai departe, in Irak. El a descris un canal foarte activ de trafic de armament inspre Orientul Mijlociu, la inceputul anilor 2000. Ambasadorul Fouad Al Bitar avea o lista de cumparaturi care cuprindea articole foarte diverse. In septembrie 2000, el a comunicat retelei ca avea avea nevoie urgenta ca o livrare sa fie grabita: 70 motoare MIG-2 si 20. 000 mortiere au fost rapid mutate din Moldova in Irak folosind trucul cu Yemen ca utilizator final. Una din firmele folosite de membrii grupului transnational de traficanti era Arkral UK, Ltd., care avea, de asemenea, o sucursala in Nigeria, intitulata Pointec Technologies Ltd., cu birouri in Lagos. Societatea comerciala Pointec Technologies este specializata in activitati de consultanta tehnica in domeniul instalatiilor electrice si petroliere. Prin aceasta companie au fost vandute 5. 000 mitraliere AK-47 avand ca destinatie finala Uganda – dar de fapt destinatia reala era Nigeria. De la Omar, am obtinut numele si numerele de pasaport a patru nigerieni importanti care au facilitat vanzarea ilegala: avea aceste date deoarece grupul venise in Romania sa vada ce echipament puteau oferi aici!” «Intålniri Secrete, Afaceri Secrete» “Ca parte a investigatiei FUGA, am descoperit cateva lucruri surprinzatoare. Intr-adevar, exista un univers paralel atunci cand era vorba de Omar Hayssam. Ca manager al cazului, trebuia sa fiu la curent cu orice aspect cu implicatii legale impotriva acuzatului, in special cat timp il aveam in custodie. In martie 2006, DIICOT a primit de la procurorul general o comunicare oficiala venita de la Ministerul Afacerilor Externe, cu o scrisoare atasata care se referea la statutul lui Omar. Scrisoarea, adresata ministrului de externe Razvan Ungureanu, era de la Conferinta Presedintilor Principalelor Organizatii Americane Evreiesti, cu sediul in New York, si era semnata de vicepresedintele executiv Malcolm Hoenlein. Scrisoarea cerea ca ministrul Mihai Razvan Ungureanu sa se intalneasca cu un avocat, Motty Tzivin, care il reprezenta pe Omar Hayssam si pe familia acestuia. Avocatul urma sa fie in Romania si dl Hoenlein dorea ca ministrul Ungureanu sa dea curs cererii sale. Secretarul de stat Teodor Baconski a transmis cererea de la MAE la biroul procurorului si, in fine, documentul a ajuns la mine. Am raspuns ca il voi primi pe acest avocat la o data convenabila pentru ambele parti. Ciudat sa vezi o scrisoare de la un important grup evreiesc-american ingrijorat de soarta unui musulman siriano-roman traficant de arme… Eram prea ocupat sa dedic prea mult timp acestui aspect. Nu am mai auzit niciodata de cerere, de avocat sau de organizatia respectiva din New York. Dar cateva luni mai tarziu, dupa fuga lui Omar, am descoperit ca un avocat pe nume Mordechai Tzivin, cu diminutivul “Motty”, venise in Romania de la Tel Aviv si se intalnise cu Omar Hayssam de trei ori in timp ce acesta era in inchisoare – fara stirea mea. Aceasta era o interventie directa in favoarea lui Omar, indicand faptul ca Omar Hayssam prezenta un interes operativ pentru comuniatea americano-evreiasca si pentru israelieni. Tzivin este specializat in oferirea de servicii juridice israelienilor care erau arestati in afara Israelului.” Hayssam a apelat la conexiunile israeliene “Cine este Malcolm Hoenlein? Un american care a petrecut ceva timp in Romania, ajungand sa cunoasca factorii decizionali – nu neaparat in beneficiul natiunii noastre. Inainte de a se alatura Conferintei Presedintilor, a fost specialist pe Orientul Mijlociu la Foreign Policy Research Institute din Philadelphia, locul unde si-a inceput activitatea in Statele Unite Vladimir Tismaneanu. *** (Nota editorului: Se spune ca Tismaneanu a fost recomandat presedintelui Basescu de Malcolm Hoenlein, pentru a conduce controversata “Comisie pentru condamnarea comunismului in Romania”. Printre membrii comisiei prezidentiale selectati de Tismaneanu au fost descoperiti: informatori ai fostei securitati si autori de fraude intelectuale, precum celebrul Antohi. Raportul “final” a fost acuzat, printre altele, de a fi o “facatura” prin care, “in fond, a fost urmarita condamnarea Bisercii Ortodoxe Romane – vezi raportul Patriarhiei Bisericii Romane. Ramane un mister locul unde au fost transportate si depozitate documentele de la CNSAS, de la Arhivele Nationale, de la Ministerul de Interne etc., obtinute de comisia Tismaneanu. In prezent, Malcolm Hoenlein este un critic consecvent al politicii presedintelui Barack Obama, ceea ce a condus la o controversa in randul organizatiilor evreiesti din Statele Unite. Vezi: www. forward. com/articles/10800 si alte site-uri relevante. In 2006, Malcolm Hoenlein se poate sa fi fost de un real ajutor in promovarea ambitiosului Razvan Ungureanu la Washington si a imaginii lui Basescu acolo, dar astazi este o poveste complet diferita.) Omar avea legaturi economice cu anumiti cetateni israelieni, in principal in afacerile imobiliare din Romania. Cred ca a apelat la conexiunile sale israeliene pentru a-si usura situatia. Si fara indoiala ca a oferit ceva – probabil informatii sau acces de un anumit gen - in schimbul ajutorului primit. Dar una este sa cauti ajutor in randul cunostintelor, si cu tot altceva sa explici modul in care un avocat strain putea intra intr-un penitenciar fara acordul procurorului insarcinat cu cazul respectiv – eu insumi – sau al judecatorului care se ocupa de caz. Alte intelegeri au fost facute peste capetele noastre de ministrul afacerilor externe, de ministrul justitiei Monica Macovei si de presedintele Basescu.” Tzivin obtinea informatii de la Omar, in schimbul a… ceva “Din ce am aflat ulterior, Tzivin a sunat pe cineva de la Ministerul Justitiei inainte de a i se permite sa intre in penitenciar sa se intalneasca cu Hayssam. Penitenciarul se afla sub jurisdictia Ministerului Justitiei. I s-a permis accesul in penitenciarul Rahova impreuna cu Carmen Omar, avocata si cumnata lui Omar, si un translator – pe care l-am audiat in cadrul dosarului FUGA. Carmen Omar si translatorul nu au participat la intalnirile dintre Omar si Tzivin. Prima intalnire Omar-Tzivin a avut loc pe data de 12 ianuarie 2006, inainte de operatia lui Omar; o alta in jur de 1 martie, iar o a treia s-a produs dupa eliberarea sa din inchisoare si inainte de fuga din Romania. Acesta este un tipar care trimite la descarcarea de informatii (debriefing): Tzivin obtinea informatii de la Omar, in schimbul a… ceva. Momentul scrisorii lui Hoenlein catre Ungureanu, dupa ce Tzivin se intalnise o data cu Omar, semnifica faptul ca interventia pe langa ministrul Ungureanu avea scopul de a facilita eliberarea din inchisoare a lui Omar. In tot acest timp, intr-un mod sinistru, Tzivin a cerut, de asemenea, o copie a dosarului medical al lui Omar si l-a obtinut. El l-a oferit autoritatilor israeliene. Ramane un mister: la ce ar fi putut fi folosit dosarul medical al lui Omar? Desi Omar se afla sub supraveghere cat timp era in inchisoare (monitorizare electronica si controlarea corespondentei si a tuturor materialelor scrise), aceasta monitorizare a fost efectuata doar in celula in care a fost plasat. Din ceea ce am inteles, conversatia se poate sa fi avut loc la vorbitor. Cand am cerut datele monitorizarii din inchisoare, mi s-a spus adesea ca echipamentul nu functionase din cauza umezelii sau pur si simplu ca tehnologia nu a functionat. Ideea e ca nu exista nici o inregistrare a conversatiilor dintre Omar si Tzivin. Sau ca eu nu aveam dreptul sa vad sau sa aud astfel de inregistrari.” Israelienii aveau un interes despre lucrurile pe care le stia “Cineva de sus a aprobat intalnirile dintre Omar si Tzivin. Dupa aceea am fost intentionat tinut in necunostinta de cauza in privinta dedesubturilor… In timpul anchetei mi-am exprimat mirarea: cum se explica faptul ca presedintele organizatiilor americano-evreiesti se intereseaza de un musulman terorist si traficant de arme? Si, foarte interesant, un avocat israelian doreste sa il apere? Omar a spus in timpul conversatiilor telefonice ca exista un interes din partea israelienilor cu privire la lucrurile pe care le stia. (Evident.) A adaugat ca Malcolm Hoenlein si Traian Basescu sunt prieteni.” Eliberarea din inchisoare era cu siguranta primul obiectiv al lui Omar. Conform lui Motty, Tzivin insusi, citat de Jerusalem Post la data de 15 aprilie 2007, solicitarea primordiala a lui Omar era de a se gasi orice cale de a apela direct la Basescu pentru a-si redobandi libertatea. Aceasta era strategia la care Omar si Tzivin lucrau impreuna - in timp ce eu munceam din greu si nu eram informat de putere.” Capitolul 24 S-a ajuns la cei mai apropiaţi consilieri ai lui Băsescu Între timp, maestrul lui Vadim Benyatov în această schemă, Vitaly Maschitskiy, punea în aplicare un plan mai amplu de obţinere a unor contracte avantajoase pe termen lung pentru energia electrică, folosind statutul ALRO de consumator principal, pentru a vinde ulterior energia electrică pe o piaţă liberalizată, cu un profit enorm. Rezultatul acestei scheme era dependenţa şi mai mare a unităţilor economice româneşti de o organizaţie externă, fapt care nu ar fi putut fi niciodată motivat de securitatea naţională a României sau de binele naţiunii. Aplicând această strategie, grupul Marco crea o stare de pericol pentru economia naţională şi pentru interesele geopolitice româneşti pe termen mediu şi lung. Starea de pericol consta în: - defavorizarea financiară serioasă împotriva producătorilor interni de energie cu capital major de stat - subordonarea deciziilor strategice luate de statul român faţă de jucătorii externi din domeniul energiei - încălcarea obligaţiilor pe care le avea România de a se conforma regulamentelor UE - penalităţi financiare grave împotriva României prin aplicarea de către Comisia Europeană a unor sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor Capitolului VI „Politica în domeniul concurenţei“. Pe baza documentelor adunate de DIICOT, factorii de decizie din România şi oamenii cu influenţă care ajutau Marco Group să îşi atingă obiectivele erau: Theodor Stolojan - fost consilier de stat al Preşedinţiei României pe probleme economice şi financiare - care a intervenit atât la nivelul preşedintelui României, cât şi al ministrului Ioan Codruţ Şereş în vederea îndeplinirii obiectivelor vizate de grupul coordonat de VITALY MASCHITSKIY, VADIM BENYATOV, VALERY KRASNOV. Attila Verestoy - senator al României - a intervenit activ în vederea promovării intereselor grupului Marco în domeniul gazelor naturale. Bogdan Chirieac - jurnalist, consilierul de imagine al grupului Marco, şeful reţelei de sprijin şi culegere de informaţii din mediul politic, economic, care lucrează în favoarea entităţilor ruseşti indicate mai sus. Elena Udrea - fost consilier de stat şi şef al campaniei prezidenţiale, agent de influenţă al grupului Marco, aflată în subordonarea şi coordonarea operativă directă a lui Bogdan Chirieac. Dorin Cocoş - soţul Elenei Udrea, om de afaceri, agent de influenţă al grupului, aflat în subordonarea şi coordonarea operativă a lui Bogdan Chirieac. În data de 3 iunie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a autorizat interceptarea comunicaţiilor, inclusiv a telefoanelor, transmisiilor fax, SMS-urilor şi e-mailurilor acestor persoane, precum şi monitorizarea audio/video a cercului relaţional al lui VITALY MASCHITSKIY, VADIM BENYATOV şi VALERY KRASNOV. Cozma spune „nu“ După ce am primit autorizarea şi am trimis cererea SRI, am fost chemat de colonelul Sorin Cozma, care conduce departamentul SRI ce se ocupă de spionajul economic. Am purtat o discuţie mai degrabă dură, conflictuală. A spus că nu-şi mai susţinea opinia anterioară şi că nu împărtăşea punctul de vedere al procurorilor cu privire la implicarea acestor persoane de la nivel înalt în acţiunile grupului Marco. Am replicat că aceste informaţii erau deja cuprinse în materialul furnizat de SRI. Şi că pe baza documentaţiei SRI am dezvoltat cazul! A întrebat ce anume urmăream în cadrul acestui dosar. Am răspuns că singurul lucru pe care îl urmăream era să confirm dacă persoanele menţionate aparţineau sau nu unei structuri opuse intereselor noastre naţionale, mai precis unei structuri care ar putea subordona interesul naţional în domeniul energetic unui interes străin, pe termen scurt, mediu sau lung, în relaţia cu Rusia. Şi să stabilesc dacă aceşti oameni aparţineau unei grupări de criminalitate organizată, o grupare care ar submina Preşedinţia, chiar dacă poate ei înşişi nu realizau implicaţiile propriului lobby. Nu am spus că aceste persoane erau în mod necesar vinovate, ci am explicat că doream să îmi fac datoria pentru a vedea, prin monitorizare, dacă soluţionarea acestui caz impunea sau nu deschiderea unei anchete penale. A spus, tranşant, că nu va aproba cererea. Mai exact, nu va facilita supravegherea sau monitorizarea întâlnirilor acestor persoane importante, de exemplu o întâlnire dintre Stolojan, fost prim-ministru, şi Maschitskiy nu o va monitoriza. Aceasta în ciuda faptului că l-am informat cu privire la faptul că serviciile de informaţii ruse au confirmat că monitorizaseră o întâlnire importantă a grupului. Şi deşi aveam autorizaţia, iar monitorizarea probabil că a avut loc de vreme ce trebuiau executate ordinele judecătorului, SRI nu a furnizat nici măcar o singură conversaţie către DIICOT. După interogarea lui Bogdan Chirieac, încheiată pe 20 iunie 2008, în birourile DIICOT, Chirieac i-a contactat imediat pe Dorin Cocoş şi pe Elena Udrea pentru a-i informa cu privire la ce aflase şi la ce spusese procurorului şi pentru a-i avertiza că ar putea fi chemaţi la audieri în dosarul ALRO SLATINA/MARCO GROUP. L-am audiat de asemenea pe Teodor Minodor Chirică, director general al SN Nuclearelectrica Cernavodă, pe 30 iunie 2008; el a confirmat că ALRO Slatina, prin intervenţia lui Marian Năstase, preşedinte al Marco Group pentru România, şi a patronilor Marco, VITALY MASCHITSKIY şi VALERY KRASNOV, a încercat să obţină un contract preferenţial pe termen lung, de 15 ani, în defavoarea statului român, precum şi neimplicarea grupului de la ALRO Slatina în proiecte concrete şi viabile de finanţare a unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă. Ultima cerere Pe 16 iunie i-am cerut preşedintelui României, prin adresă scrisă, în conformitate cu regulile anchetei, copii ale oricăror cereri sau petiţii primite din partea reprezentanţilor ALRO Slatina sau ai grupului Marco, din ianuarie 2005 până la 16 iunie 2008, la nivelul Administraţiei Prezidenţiale, precum şi orice înregistrări ale întâlnirilor cu reprezentanţii acestora. Câteva zile mai târziu, l-am contactat telefonic pe şeful statului pentru a solicita o întrevedere spre a-i explica motivele pentru care am făcut solicitarea scrisă. Nefiind disponibil imediat, preşedintele mi-a telefonat după aproximativ 20 de minute. I-am solicitat o audienţă. Preşedintele mi-a răspuns pe un ton enervat că nu este de acord să mă primească şi că nu vorbeşte cu nici un procuror din DIICOT sau din Parchetul General până nu se lămureşte implicarea instituţiei prezidenţiale în activităţile crimei organizate. De la data autorizării de către instanţă a activităţii de monitorizare şi până la data la care am solicitat instanţei prelungirea acestei activităţi nu am primit nici un transcript de la SRI al convorbirilor purtate de Theodor Stolojan, Elena Udrea şi Dan Voiculescu. Activităţile de anchetă trebuiau să ne permită să vedem relaţiile dintre directorii grupului Marco şi românii aflaţi în poziţii de putere. Urmărirea penală a început doar în cazul lui Vadim Benyatov. Cu probele pe care le strângeam urma să se trimită cazul în instanţă sau să ajungem la concluzia că nu existau motive pentru o anchetă penală împotriva lui Theodor Stolojan, a Elenei Udrea şi a celorlalţi. Prima cerere la tribunal pentru monitorizare a fost formulată pe data de 2 iunie 2008. Trebuia să cer o extindere a autorizaţiei pe data de 3 iulie 2008. Cererea a fost de fapt redactată pe 2 iulie şi în ea informam tribunalul că SRI a refuzat să se conformeze cererii făcute cu o lună înainte. Acest lucru a atras atenţia judecătorului, astfel încât autorizaţia de monitorizare a fost aprobată şi trimisă pe 2 iulie.

REVIEW-URI

Rating general
5
1 review
5 stele
1
4 stele
0
3 stele
0
2 stele
0
1 stea
0
Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs
scrie un review
5
unde se va putea gasi in tara?

Titluri de același autor

Cărți noi - Dezvaluirii/Documente

Created in 0.034 sec